Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi, 13 noiembrie, pe Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostomul), unul dintre cei mai mari părinți ai Bisericii și neîntrecut orator și tâlcuitor al Sfintelor Scripturi.
Pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur
Originar din marea cetate Antiohia, Sfântul Ioan s-a născut din părinți credincioși – tatăl său, Secund Stratilatul, și mama sa, Antuza – și a arătat încă din tinerețe o sete neostoită de înțelepciune și de cunoaștere. A fost ucenic al marilor dascăli elini Libanie și Andragatie, iar mai târziu, în Atena, a deprins temeinic filosofia și elocința, punându-le în slujba lui Hristos.
Ridicat la treptele clerului de patriarhul Meletie al Antiohiei, apoi hirotonit preot de Flavian, Ioan a devenit un neobosit propovăduitor al pocăinței și al curăției vieții. Cuvintele sale de învățătură au luminat poporul, aducând mângâiere celor smeriți și mustrare celor stăpâniți de patimi.
După moartea patriarhului Nectarie, Sfântul Ioan a fost chemat la Constantinopol și ales patriarh, cu binecuvântarea împăratului Arcadie. Din această înaltă slujire, el a continuat să predice neobosit, să tâlcuiască Sfânta Scriptură și să îndemne la milostenie și cumpătare. Viața sa era una de aspră nevoință: se hrănea cu puțină zeamă de orz, dormea puțin, adesea sprijinindu-se de funii, și își petrecea nopțile în rugăciune.
Cuvintele sale drepte și neînfricate l-au adus însă în conflict cu împărăteasa Eudoxia, pe care a mustrat-o pentru nedreptatea făcută unei văduve. Ca urmare, Sfântul Ioan a fost alungat de două ori din scaunul patriarhal, iar în cele din urmă a fost trimis în surghiun la Cucuzo, în Armenia. Acolo, după multe suferințe, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
După moartea lui, cei care prigoniseră sfântul au suferit pedeapsă, iar mormântul împărătesei Eudoxia a tremurat vreme de 32 de ani, până când sfintele moaște ale Sfântului Ioan au fost aduse cu cinste înapoi la Constantinopol. Atunci cutremurul s-a oprit, semn al împăcării cerești.
Tot în această zi, Biserica face pomenirea Cuviosului și noului Mucenic Damaschin, care a mărturisit credința în cetatea Constantinopolului în anul 1681.
