21 noiembrie este una dintre cele mai vechi și mai îndrăgite sărbători ale creștinilor ortodocși: Intrarea în Templu a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, un praznic care vestește taina întrupării lui Hristos și rolul unic al Maicii Domnului în mântuirea lumii.

Intrarea în Templu a Maicii Domnului

Potrivit tradiției, Ioachim și Ana, părinții Fecioarei Maria, după ani de rugăciune și durere pentru nerodirea lor, au primit de la Dumnezeu prunc pe cea care avea să devină Maica Mântuitorului. În semn de recunoștință, ei au făgăduit să o închine Domnului pe fiica lor. Astfel, când Maria a împlinit trei ani, părinții au adus-o la Templul din Ierusalim și au încredințat-o arhiereului Zaharia.

Un fapt cu totul neobișnuit a avut loc atunci: Zaharia a dus-o pe Sfânta Fecioară în Sfânta Sfintelor, loc în care doar arhiereul pășea o singură dată pe an. Gestul său a fost văzut ca fiind împlinit prin voia lui Dumnezeu, căci Maria avea să devină peste ani Chivotul cel însuflețit, cea din care Se va întrupa Fiul lui Dumnezeu.

Timp de 12 ani, Fecioara Maria a rămas în Templu, trăind în curăție, rugăciune și smerenie, hrănită, după tradiție, cu hrană cerească de Arhanghelul Gavriil. De aici, din locul cel sfânt, avea să pornească spre Buna Vestire, către minunea prin care Dumnezeu S-a făcut om pentru mântuirea lumii.

La vremea rânduită, Maria a fost încredințată dreptului Iosif, care a devenit martor al fecioriei ei, ocrotitor în vremea nașterii la Betleem, în fuga în Egipt și în întoarcerea în țara lui Israel.

Sărbătoarea Intrării în Templu rămâne un simbol al curăției, al predării de sine către Dumnezeu și al începutului lucrării mântuitoare pentru întreaga omenire.