În ziua de 6 aprilie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Eutihie al Constantinopolului, unul dintre marii ierarhi ai creștinătății din vremea împăratului Iustinian I.

Sfântul Eutihie, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Eutihie s-a născut în Frigia, într-un sat numit Tiacomi, și a fost crescut de bunicul său, preotul Isihie, cunoscut pentru viața sa sfântă și pentru minunile săvârșite. Încă din tinerețe, Eutihie a arătat o mare dragoste pentru credință și pentru studiul Sfintelor Scripturi. A fost hirotonit diacon și preot, iar mai târziu a intrat în viața monahală, ajungând arhimandrit într-o mănăstire din apropierea Amasiei.

Destinul său avea să se schimbe în timpul celui de-al Al Cincilea Sinod Ecumenic, convocat de împăratul Iustinian. Trimis ca reprezentant al episcopului de Amasia, Eutihie s-a remarcat prin înțelepciunea și erudiția sa, răspunzând cu argumente din Scriptură celor care susțineau învățături eretice. Virtuțile sale au impresionat atât clerul, cât și pe împărat, iar după moartea patriarhului Mina a fost ales patriarh al Constantinopolului.

Perioada patriarhatului său nu a fost lipsită de încercări. În urma unor dispute teologice privind natura trupului lui Hristos, împăratul Iustinian a susținut o doctrină controversată, iar Eutihie s-a opus ferm acesteia. Din această cauză a fost înlăturat din scaun și trimis în exil timp de 12 ani la o mănăstire din Amasia. Acolo a dus o viață ascetică și a fost cunoscut pentru numeroasele minuni.

După moartea lui Iustinian, în timpul împăraților Iustin al II-lea și Tiberiu al II-lea Constantin, Sfântul Eutihie a fost rechemat la Constantinopol și repus în scaunul patriarhal. Tradiția spune că prin rugăciunile sale a oprit tulburările și molimele care afectau orașul. După doi ani de la revenirea sa, sfântul a trecut la Domnul, nu înainte de a-i prezice împăratului Tiberiu apropierea sfârșitului.

Moaștele sale au fost așezate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, alături de cele ale apostolilor.

Tot în această zi sunt pomeniți:

• cei 120 de mucenici din Persia, care au suferit moarte martirică pentru credință;
• Sfânta Platonida, întemeietoare de mănăstire și model de viață ascetică, trecută la Domnul în anul 308;
• doi mucenici din Ascalon, martirizați prin îngropare până la brâu;
• Grigorie Sinaitul;
• precum și cuviosul Grigorie din Athos, îndrumător duhovnicesc al marelui teolog Grigorie Palama.