Popularitatea sării de Himalaya a crescut semnificativ în bucătăriile din întreaga lume, fiind lăudată pentru beneficiile sale asupra sănătății.

Cu toate acestea, puțini știu că acest produs nu provine din regiunile montane ale Himalayei, ci din Pakistan.

Sarea de Himalaya

Sarea, de culoare roz, este extrasă din mina Khewra, situată în Pakistan, și nu are nicio legătură geografică cu lanțul muntos care îi dă numele. Aceasta s-a impus ca un ingredient esențial în multe gospodării și a câștigat popularitate și în medicina alternativă, precum și în industria cosmetică, figurând în top 10 cele mai comercializate produse alimentare la nivel mondial.

Interesul pentru această sare a început în anii ’90, când un autoproclamat biofizician german a declarat că a descoperit proprietăți vindecătoare ale sării provenite din Himalaya. Conform acestuia, sare este extrasă din zone necontaminate de poluare, având înmagazinată „energia vitală” în cristalele sale.

De asemenea, s-a susținut că aceasta conține „84 de elemente chimice esențiale corpului uman”, ceea ce a dus la vânzări-record și a determinat dezvoltarea unei strategii de marketing elaborate, inclusiv seminarii și publicații, precum cartea „Water & Salt – Essence of Life”, care a devenit bestseller în 2002.

Cu toate acestea, Societatea Italiană de Nutriție a relatat că organismul uman necesită doar 24 de elemente chimice, din care 15 sunt esențiale pentru consumul zilnic. Aceasta ridică întrebări serioase despre celelalte 60 de elemente chimice pretinse a fi prezente în sarea de Himalaya și despre rolul lor real în alimentația umană.

De asemenea, nuanța roz a sării provine din conținutul de fier, însă nu au fost efectuate studii clare asupra prezenței altor metale, unele dintre ele având potențial periculos. Astfel, se conturează o întrebare importantă: este mitologia din jurul „sării de Himalaya” o simplă escrocherie comercială?