Denumirea înseamnă „tulbure” sau „nerafinată”, se face din ovăz și are o lungă istorie în Japonia. Spre deosebire de sake-ul obișnuit, prepararea doburoku nu este atât de complicată. Rețeta cere un ferment de drojdie, orez, kouji sau ciupercă de orez și apă, scrie Drive Magazine.

Această simplitate a rețetei a făcut ca doburoku să fie extrem de populară printre fermieri pentru o perioadă foarte lungă de timp. Preoții au preluat și ei obiceiul de a prepara băutura pentru ocazii speciale. Cu toate acestea, din secolul al 17-lea autoritățile au văzut potențialul fiscal al fabricilor de bere și al distileriilor, așa că a început restricționarea treptată a fabricării berii la domiciliu, iar în 1899 a fost instaurată o interdicție totală.

Oameni încă își mai preparau propriile loturi ilegale, iar sanctuarele șintoiste aveau voie să producă această băutură pentru a fi folosită în timpul ritualurilor. De la începutul secolului 21, băutura a revenit în forță. În acel an, guvernul japonez a început să permită anumitor hanuri și restaurante să vândă doburoku.

Deși fabricarea berii la domiciliu este încă ilegală în Japonia, situația referitoare la doburoku s-a schimbat mult de la începuturile sale. Băutura este acum redescoperită de curioși, atât la nivel național, cât și internațional.