În această lună, în ziua a cincisprezecea, Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfântul Sfințit Mucenic Luchian (Lucian) al Antiohiei, pe Preacuviosul Părinte Savin (Sabin), episcopul, și pe Preacuviosul Părinte și Mărturisitor Vars, episcopul Edesei, alături de pomenirea unei pilduitoare nevoințe a unui monah mucenic.
Pomenirea Sfântului Mucenic Luchian
Sfântul Luchian, fiu al unor părinți binecredincioși, și-a împărțit averea săracilor după moartea acestora, dedicându-se în întregime studiului și propovăduirii Sfintei Scripturi. Prin înțelepciunea și râvna sa, a adus la credință mulți iudei și elini. Mutându-se la Nicomidia, i-a îmbărbătat pe cei care, de frica chinurilor, se lepădau de Hristos.
A lăsat Bisericii o valoroasă lucrare scripturistică, scrisă în trei stâlpi, ce cuprindea Vechiul și Noul Testament.
Împăratul Maximian, rușinându-se să-l înfrunte față în față, a poruncit să fie închis și lipsit de hrană vreme îndelungată. După multe zile de suferință, sfântul și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Trupul său a fost aruncat în mare, dar, prin voia lui Dumnezeu, un delfin l-a purtat până la uscat, așezându-l la țărm ca pe un dar ceresc.
Tot în această zi este pomenit Preacuviosul Părinte Savin, episcopul, cunoscut pentru blândețea și smerenia sa. Fugit de la slava lumească și de la tulburările cetății, s-a retras în nevoință și rugăciune, dobândind darul facerii de minuni. Vindeca bolile, izgonea demonii și descoperea cele viitoare. După o viață plină de sfințenie, s-a mutat cu pace la Domnul.
Este cinstit și Preacuviosul Părinte Vars, episcopul Edesei, care a strălucit prin faptele sale în Edesa, Fenicia, Egipt și Tebaida. Pentru credința sa nestrămutată, a fost exilat de împăratul Valentinian, dar chiar și în surghiun a continuat să aducă la credință mulțimi de oameni. Mormântul său și până astăzi este loc de tămăduire pentru cei care se roagă cu credință.
De asemenea, se amintește o povestire folositoare despre un monah care, căzând din ascultarea duhovnicului său, a fost prins și martirizat pentru Hristos. Trupul său, cinstit ca al unui mucenic, se mișca singur în timpul Sfintei Liturghii, ieșind din altar atunci când preotul chema pe cei neîmpăcați. Prin rugăciunea și dezlegarea duhovnicului său, s-a arătat puterea iertării și a ascultării în fața lui Dumnezeu.
