În această lună, în ziua a cincisprezecea, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe mai mulți sfinți care au marcat istoria creștinismului prin viața lor de nevoință, smerenie și jertfă, între care se numără Sfântul Pavel Tebeul, Sfântul Ioan cel Sărac pentru Hristos (Colibașul) și Sfântul Mucenic Pansofie.
Sfinți ai pustiei și ai jertfei creștine
Sfântul Pavel Tebeul, considerat primul pustnic creștin, a trăit în vremea prigoanelor declanșate de împărații Deciu și Valerian. Originar din Teba de Jos, Egipt, acesta a ales calea retragerii totale din lume după ce a aflat că este amenințat atât de persecuțiile împotriva creștinilor, cât și de intențiile nedrepte ale unui membru al familiei.
Refugiat în adâncul pustiului, Pavel și-a petrecut întreaga viață în singurătate, rugăciune și asceză, trecând la Domnul la venerabila vârstă de 113 ani. Viața sa a fost descoperită de Sfântul Antonie cel Mare, care s-a arătat profund impresionat de nevoințele și credința lui.
Tot în această zi este pomenit Sfântul Ioan Colibașul, cunoscut drept „cel sărac pentru Hristos”. Fiul unor părinți înstăriți din Constantinopol, Ioan a părăsit în taină casa părintească încă din copilărie pentru a urma viața monahală.
După ani de nevoință, s-a întors în apropierea casei părinților, trăind într-o colibă modestă, fără a-și dezvălui identitatea. A îndurat batjocura slugilor și durerea de a-și vedea părinții fără a fi recunoscut, până în ceasul morții, când mama sa l-a identificat după Evanghelia primită în copilărie. Astfel, și-a încheiat viața în smerenie desăvârșită.
Calendarul zilei îl mai amintește și pe Sfântul Mucenic Pansofie din Alexandria, fiu al unui înalt dregător roman. După ce și-a împărțit averea săracilor, Pansofie a ales viața pustnicească, petrecând 27 de ani în singurătate și rugăciune.
Descoperit în timpul prigoanelor împotriva creștinilor, a mărturisit cu fermitate credința în Hristos înaintea autorităților, fiind supus torturilor și primind, în cele din urmă, cununa muceniciei.
În aceeași zi sunt pomeniți și șase sfinți părinți din pustiu, care și-au încheiat viața în pace, rămânând exemple vii de credință și dăruire totală lui Dumnezeu.
