Astăzi 15 noiembrie 2023 am intrat în Postul Crăciunului și tot la această dată are loc o sărbătoare importantă, marcată cu Cruce Neagră în Calendarul Ortodox

Sfântul sărbătorit an de an pe data de 15 noiembrie este Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț și acesta este unul dintre marii nevoitori ai monahismului românesc.

Sfantul Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoțească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece frați. Tatăl său se numea Ioan și era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.

Începutul vieții de monah

Sfântul s-a retras la mânăstire încă de tânăr, mai întâi la mânăstirea Liubetk, apoi la Medvedovschi. După o perioadă observă că viața din această mânăstire nu-l mulțumea și pleacă la Lavra Pecerska din Kiev, unde a devenit rasofor. Nu a stat mult acolo, căci la scurt timp distanță a plecat în Ţările Române cu prietenul său, Alexie.

În Țara Românească, Paisie de la Neamț se stabilește la schiturile Dălhăuţi, Trăisteni, Poiana Mărului și Cârnu. Perioada în care a locuit în Țara Românească îi dă curaj să plece mai departe în Sfântul Munte Athos, unde a fost tuns în monahism și unde a locuit timp de 17 ani.

Viziunea despre Reîntoarcere

Din motive binecuvântate se reîntoarce în Moldova împreună cu toți ucenicii săi și se stabilește la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoiește doisprezece ani, până în 1775.

Aici, Cuviosul Paisie formează o obște mare de 350 de călugări și traduce împreună cu ucenicii săi români care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți devenind ctitorul Filocaliei în limbile română și slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecție majoră de traduceri românești filocalice (626 pagini), adunate de monahul Rafail.

În anul 1775, Moldova de Nord cade sub ocupație austriacă, iar  Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, în data de 14 octombrie împreună cu 200 de monahi lăsând la Dragomirna o obște de 150 de monahi. Aici se nevoiește patru ani, continuând aceeași rânduială de viață duhovnicească atonită, ca și la Dragomirna.

Mitropolitul Moldovei Gavriil Calimachi și Domnitorul Alexandru Moruzi îl îndeamnă pe  Cuviosul Paisie să se mute  la Mănăstirea Neamț, cu o mare parte din obștea de la Secu. În ziua de 14 august 1779, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț.

Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareț al celor două mănăstiri unificate, Neamț – Secu, Cuviosul Paisie păstrează cu sfințenie același regulament de viață monahală din Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce privește rânduiala sfintelor slujbe, cât și nevoința monahilor la chilie.

Adormirea Sfantului Paisie

În toamna anului 1794 se îmbolnăvește și își dă sufletul  în mâinile lui Hristos în seara zilei de joi, 15 noiembrie la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obștea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruși, ucraineni, greci, bulgari, conform CreștinOrtodox.ro