Ce și cum turnau românii la Securitate pe vremea lui Ceaușescu. Iată denunțuri frivole din arhivele CNSAS, pe masa instanței de judecată. Pare ireal, dar este cât se poate de adevărat.
“Ți-au povestit părinții că pe vremea comuniștilor era periculos să înjuri regimul cu fereastra deschisă, dar crezi că e doar o legendă urbană? Să știi că nu e!
Și crezi că dacă erai atât de trivial pe cât nu putea hârtia să suporte, n-aveau vecinii soluție și pentru asta? Iată că aveau! Să cheme „organul competent” pentru a-i reproduce, „oral, cuvânt cu cuvânt, seria de injurii şi expresii nedemne”.
În zilele noastrea, astfel de denunțuri pot părea amuzante, dar, în anii comunismului, consecințele erau cel mai adesea extrem de grave.”
Cum acționa Securitatea în anii `70 și `80
Într-o postare pe pagina de socializare, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) arată modul în care anchetele politice erau mascate în dosare de drept comun.
„Nu trebuie să avem deținuți politici. Să-i găsim ca borfaşi, ca hoţi”.
Începând cu anul 1968, Securitatea a început să mascheze anchetele instrumentate politic în dosare de drept comun. Acțiunea de mascare a anchetelor s-a întețit după ce România a semnat la 1 august 1975 Declarația de la Helsinki.
Prin semnarea declarației, România se obliga să respecte „drepturile omului și libertățile fundamentale”, drepturi și libertăți pe care autoritățile comuniste le călcau în picioare zi de zi.
Cum presiunile internaționale pentru respectarea drepturilor omului în România s-au întețit spre finalul anilor `70, conducerea Securității s-a „adaptat” la noul mediu și a adoptat o nouă politică de instrumentare și urmărire a contestatarilor regimului.
În perioada 26-28 iulie 1978 a avut loc la București o „convocare de învățământ” a șefilor de Securitate din teritoriu. Prilej pentru Tudor Postelnicu de a transmite subordonaților noi ordine pentru anchetarea deținuților politici: „nu trebuie să avem deținuți politici”.
Ce motive invocau turnătorii și cât de ușor era să devii suspect
Colaboratorii Securității „turnau” fapte sau atitudini pe care le observau în jurul lor, fiind vizați colegi de studii sau de muncă.
Motivele pentru care cei vizați erau considerați „suspecți” apar acum ca fiind de tot râsul: „ascultă muzică singur”, „se uită la filme până la 3 dimineața”, „merge în excursii cu bărbați, fără soțul ei”, notează evz.ro.
Toate turnătoriile – chiar cele frivole – se lăsau însă cu un dosar la Securitate și cu repercusiuni în plan personal sau profesional pentru cei vizați.
Mai bine de 100 de dosare având ca obiect constatarea de colaborator al Securității au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București și au termene de judecată în septembrie și octombrie, altele urmând a primi un prim termen, ca urmare a sesizărilor depuse în contencios administrativ de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), potrivit monitoruldebucuresti.ro.