În dimineața zilei de 7 mai, în timpul domniei împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, locuitorii Ierusalimului au fost martorii unei minuni cerești: o cruce luminoasă a apărut pe cer, întinzându-se de la Golgota până la Muntele Măslinilor, pe o distanță de aproximativ 9 kilometri.

Strălucirea semnului dumnezeiesc, mai puternică decât lumina soarelui, a cutremurat cetatea și a determinat mulțimea să se îndrepte către biserici, înălțând rugăciuni și cântări de slavă.

Minunea Sfintei Cruci

Evenimentul a avut loc într-un context tensionat, în care erezia ariană — ce nega divinitatea lui Hristos — semăna dezbinare în sânul Imperiului Roman, chiar și după condamnarea ei oficială la Sinodul de la Niceea (325). Împăratul Constanțiu însuși era un susținător fervent al arianismului, în contrast cu frații săi, Constantin al II-lea și Constans, ortodocși evlavioși, care fuseseră recent uciși în conflicte interne.

Patriarhul Chiril al Ierusalimului, numit în acel an, a interpretat această minune ca un semn divin și i-a trimis o scrisoare împăratului, chemându-l la credința adevărată. Sfânta Cruce a rămas vizibilă timp de șapte zile și a dus, potrivit istoricului Sozomen, la convertirea multor păgâni și evrei la creștinism, precum și la întărirea ortodocșilor și întoarcerea unor arieni la dreapta credință. Această minune este considerată o prefigurare a semnului Fiului Omului, care se va arăta pe cer la a doua venire a Mântuitorului (Matei 24:30).

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă îi cinstește pe mai mulți sfinți mucenici care au mărturisit credința în Hristos cu prețul vieții:

• Sfântul Acachie, centurion capadocian, martirizat prin bătăi și decapitare în timpul împăratului Maximian;

• Sfântul Codrat din Nicomidia și însoțitorii săi, care au fost supuși la chinuri cumplite pentru credința lor, printre care bătăi, arderi cu fiare înroșite și decapitarea;

• Sfinții Rufin și Satornin, care și-au dat viața pentru Hristos, primind cununa muceniciei;

• Sfântul Maxim, omorât cu pietre pentru propovăduirea Evangheliei;

• Preacuviosul Ioan Psihaitul, pustnic și apărător al Ortodoxiei în fața ereziilor, vindecător al trupurilor și sufletelor;

• Sfântul Alexis Toth, mărturisitor și apărător al Ortodoxiei în America, fost preot greco-catolic care, alături de comunitatea sa, a revenit la Biserica Ortodoxă în 1891, în ciuda ostilității locale și a lipsurilor materiale.