Astăzi, biserica ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Mari Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin cel Mare și mama sa, Elena – două figuri esențiale pentru răspândirea și consolidarea creștinismului în lume.
Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena
Constantin cel Mare, primul împărat al creștinilor, a fost fiul împăratului Constanțiu Clor și al Sfintei Elena. Crescut în spiritul blândeții și al dreptății, Constantin s-a remarcat nu doar ca lider militar, ci și ca apărător al credinței. În anul 312, înaintea bătăliei decisive cu tiranul Maxențiu, împăratul a avut o viziune cerească: semnul Sfintei Cruci strălucind pe cer, însoțit de mesajul „Întru acesta vei învinge”.
Întărit de această revelație, și-a însemnat armatele cu semnul Crucii și a obținut o victorie decisivă la Podul Milvius, eliberând Roma de sub asuprire.
Ulterior, inspirat de o altă vedenie dumnezeiască, Constantin a întemeiat noua capitală a imperiului la Bizanț, redenumită Constantinopol – cetate zidită ca ofrandă lui Dumnezeu, menită să fie pavăză a credinței ortodoxe. Tot el a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în anul 325, unde s-a stabilit dogma consubstanțialității Fiului cu Tatăl, iar erezia lui Arie a fost condamnată.
De o importanță majoră în istoria creștinismului este și contribuția mamei sale, Împărăteasa Elena. Cu adâncă evlavie, aceasta a pornit în căutarea lemnului Sfintei Cruci în Ierusalim, reușind să-l descopere și să-l aducă spre cinstire în cetatea sfântă și în capitala imperiului.
După o domnie de peste 42 de ani, Constantin s-a mutat la Domnul în anul 337, în apropiere de Nicomidia, fiind înmormântat cu onoruri în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol.
Pomenirea lor este săvârșită cu evlavie în marea biserică a orașului, precum și în Mănăstirea Chinsterna lui Vis, prin slujbe arhierești și procesiuni solemne.
Tot în această zi este pomenit și Sfântul Cuvios Mucenic Pahomie, care a mărturisit cu credință în Hristos în anul 1730, la Usac, în Filadelfia, primind moarte mucenicească prin sabie.
