Originar din Răsărit, Sfântul Isaachie a trăit o viață de nevoință aspră în pustie, închinându-se cu totul rugăciunii și postului. În vremea împăratului Valens, susținător al ereziei ariene și persecutor al ortodocșilor, Isaachie a venit la Constantinopol pentru a cere redeschiderea bisericilor ortodoxe.

De trei ori i-a ieșit înainte împăratului, mustrându-l pentru prigonirea credincioșilor și proorocind căderea și moartea sa dacă nu va înceta prigoana.

Refuzând cu îndârjire cererea sfântului, Valens a poruncit ca acesta să fie bătut și închis. Isaachie însă i-a vestit cu îndrăzneală soarta: „Vei da dosul și vei fugi dinaintea vrăjmașilor tăi și vei fi prins, iar sfârșitul vieții tale va fi prin foc.” Așa s-a și întâmplat – împăratul a pierdut războiul cu goții, a fost nevoit să se refugieze într-o șură, care a fost incendiată, pierind astfel în flăcări alături de unul dintre susținătorii ereziei ariene.

Datorită curajului și profeției sale împlinite, Sfântul Isaachie a fost cinstit în Constantinopol, unde și-a petrecut restul vieții în rugăciune și pace, trecând la Domnul ca un vrednic mărturisitor al dreptei credințe.

Tot în această zi sunt pomeniți:

• Sfântul mucenic Natalie, care a fost ucis cu sabia;

• Cuviosul Varlaam, care s-a săvârșit în pace;

• Sfinții mucenici Romano și Teletie, care au fost tăiați cu sabia;

• Sfântul mucenic Evplu, care a suferit moarte mucenicească, fiind înfășurat în piele de bou și lăsat în arsura soarelui.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.