Astăzi, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Mitrofan, primul patriarh al Constantinopolului, și pe alți sfinți ai credinței creștine, între care Cuvioasa Sofia din Tracia, Cuviosul Mucenic Ioan de la Monagria, Cuviosul Alonie, și sfintele Maria și Marta, surorile lui Lazăr.

Pomenirea Sfântului Mitrofan

Sfântul Mitrofan a trăit în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, fiind fiul lui Dometie, fratele împăratului Prov. Convertit din idolatrie, Mitrofan s-a botezat în credința lui Hristos și a fost primit în clerul Bisericii din Bizanț de episcopul Tit. După moartea tatălui său și a fratelui său Prov, Mitrofan a fost ales episcop al Bizanțului. Marele Constantin, recunoscându-i înțelepciunea și sfințenia, a decis întemeierea noii capitale imperiale în acest oraș, care avea să devină Constantinopol. Bătrân și slăbit, Mitrofan nu a putut participa la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), dar l-a desemnat ca succesor pe preotul Alexandru, căruia i-a fost descoperită vocația de sus.

Sfântul Mitrofan s-a mutat la Domnul în pace, iar moaștele sale se păstrează aproape de Biserica Sfântului Mare Mucenic Acachie.

Tot astăzi este cinstită Sfânta Sofia din Tracia, o femeie evlavioasă care, după ce și-a pierdut cei șase copii, a devenit mamă a orfanilor și sprijin pentru văduve. Cunoscând o viață de austeritate și milostenie, Dumnezeu i-a dăruit o minune: vinul destinat săracilor din casa sa nu se termina niciodată, până în momentul în care a povestit despre aceasta.

Crezând că a pierdut binecuvântarea din cauza smereniei ei insuficiente, Sofia și-a sporit nevoințele și, simțindu-și sfârșitul, a primit tunderea în monahism, adormind în Domnul la vârsta de 53 de ani.

În această zi este pomenit și Cuviosul Mucenic Ioan, egumenul mănăstirii Monagria, care a suferit moarte martirică, fiind aruncat în mare într-un sac. De asemenea, este cinstit Cuviosul Alonie, mare părinte al pustiei egiptene, cunoscut pentru zicerile sale pline de înțelepciune duhovnicească.

Una dintre ele spune: „De nu va zice omul întru inima sa că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă.”

În această zi sunt prăznuite și Sfintele Maria și Marta, surorile lui Lazăr din Betania. Ele au fost apropiate de Hristos și mărturisitoare ale Învierii. Maria este chipul contemplației, iar Marta, al slujirii – ambele unite în iubirea lor față de Domnul.

Astfel, 4 iunie devine o zi de reculegere, de aducere aminte și de rugăciune, în care credincioșii sunt chemați să urmeze pilda sfinților în sfințenie, milostenie și credință vie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.