Biserica Ortodoxă prăznuiește în data de 5 decembrie una dintre cele mai vechi și luminoase figuri ale monahismului răsăritean: Cuviosul Sava cel Sfințit, renumit pentru viața sa îmbunătățită, pentru virtuțile sale neobișnuite încă din copilărie și pentru minunile săvârșite de-a lungul vieții.
Cuviosul Sava cel Sfințit
Născut în Capadocia în vremea împăratului Teodosie cel Mic, Sava a intrat de mic în mănăstirea Flavian, unde a dat dovadă de o rânduială și înfrânare ieșite din comun. Tradiția consemnează că, văzând un măr în grădină și fiind ispitit să îl guste, a ales să îl strivească sub picioare, hotărând să nu mănânce niciodată acest fruct, pe care îl asemăna cu „fructul ce m-a omorât”, amintind de păcatul originar.
La 18 ani l-a cunoscut pe marele Eftimie, care l-a trimis în chinovia cuviosului Teoctist. Acolo s-a remarcat prin smerenie și nevoință, fiind numit „copil cu suflet de bătrân”. Rugăciunea sa a făcut să izvorască apă în locuri aride, iar mulți monahi l-au avut drept învățător. A fost trimis de două ori ca sol la Constantinopol, la împărații Anastasie și Iustinian. S-a mutat la Domnul la venerabila vârstă de 94 de ani.
Tot în această zi este pomenit Sfântul Mucenic Anastasie, cunoscut pentru mărturisirea sa neînfricată în fața păgânilor. Impresionat de curajul mucenicilor, Anastasie a intrat singur în stadion și a mărturisit cu glas puternic credința în Hristos. După cumplite bătăi, a fost decapitat, iar trupul său aruncat în mare.
De asemenea, calendarul îi pomenește pe:
-
Sfântul Mucenic Diogen, ucis cu pietre;
-
Sfântul Mucenic Averchie, trecut la cele veșnice prin sabie;
-
Cuviosul Non și Cuviosul Grat, care au murit în pace;
-
Cuviosul Nectarie din chilia lui Iagari, nevoitor athonit din secolul al XV-lea;
-
Cuviosul Filotei Careotul, părintele duhovnicesc al sfântului Nectarie, înzestrat cu darul înainte-vederii;
-
Cuvioșii mucenici athoniți care s-au opus latino-cugetătorilor din vremea împăratului Mihail și a patriarhului Bec, unul fiind spânzurat, iar ceilalți martirizați prin sabie.
