Credincioșii ortodocși îi cinstesc astăzi, 4 iunie, pe Sfântul Mitrofan, primul patriarh al Constantinopolului, pe Cuvioasa Sofia din Tracia, precum și pe Sfintele Maria și Marta, surorile dreptului Lazăr.

Sfântul Mitrofan

Sfântul Mitrofan a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare și este considerat primul patriarh al Constantinopolului. Provenind dintr-o familie nobilă, acesta a părăsit credința păgână și a îmbrățișat creștinismul, remarcându-se prin viața sa sfântă și prin devotamentul față de Biserică. Tradiția spune că împăratul Constantin a fost impresionat de virtutea sa și de poziția strategică a Bizanțului, alegând astfel să transforme cetatea în noua capitală a Imperiului Roman, Constantinopolul.

Din cauza vârstei înaintate și a bolii, Sfântul Mitrofan nu a putut participa la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, trimițând în locul său pe preotul Alexandru, viitorul său succesor. După o viață dedicată slujirii lui Dumnezeu, Sfântul Mitrofan a trecut la cele veșnice, fiind cinstit până astăzi de întreaga lume creștină.

Tot astăzi este pomenită și Cuvioasa Sofia din Tracia, mamă a șase copii, care după pierderea acestora și-a dedicat întreaga viață ajutorării săracilor, văduvelor și orfanilor. Renunțând la averea sa, a trăit în asceză și rugăciune, fiind cunoscută pentru milostenia sa exemplară și pentru minunile petrecute în casa sa. Sfânta Sofia a trecut la Domnul la vârsta de 53 de ani, după ce a primit tunderea în monahism.

În aceeași zi sunt pomeniți și Sfântul Cuvios Mucenic Ioan, egumenul Mănăstirii Monagriei, care a suferit moarte martirică fiind aruncat în mare, precum și Cuviosul Alonie, unul dintre marii părinți ai pustiei egiptene, rămas cunoscut prin învățăturile sale duhovnicești consemnate în Patericul Egiptean.

Biserica Ortodoxă le cinstește astăzi și pe Sfintele Maria și Marta din Betania, surorile lui Lazăr și apropiate ale Mântuitorului Iisus Hristos. Acestea sunt cunoscute din paginile Evangheliei pentru ospitalitatea și credința lor, dar și pentru momentul în care au fost martore la învierea fratelui lor, Lazăr, una dintre cele mai mari minuni săvârșite de Hristos înainte de Patimile Sale.