O analiză realizată de Gavril Dulcu, specialist internațional în domeniul deșeurilor, în prezent pensionar și legumicultor în Vidra, ridică o întrebare incomodă: cum a ajuns o asociație care declară că apără mediul să solicite anularea autorizației unei instalații construite tocmai pentru tratarea deșeurilor?

Redacția noastră a analizat documentarea realizată de Gavril Dulcu, specialist cu experiență internațională în domeniul gestionării deșeurilor și managementului situațiilor de criză.

De-a lungul activității sale profesionale, dl Gavril a fost membru și a condus grupuri de lucru în cadrul Comunității Europene și al Organizației Națiunilor Unite (ONU), implicate în problematica managementului situațiilor de criză în domeniul deșeurilor, inundațiilor și incendiilor.

Vorbim, așadar, despre un om care a analizat asemenea probleme nu doar din perspectiva unei comunități locale, ci și la nivel internațional. Astăzi este pensionar, trăiește în Vidra și se ocupă de legumicultură. Concluziile documentării sale descriu un paradox greu de ignorat.

Peste 50 de milioane de euro investiți. Dar mai important este ce se întâmplă cu deșeurile

Potrivit documentării lui Gavril Dulcu, în instalația TMB Vidra au fost realizate investiții de peste 50 de milioane de euro, iar dezvoltarea activității a însemnat peste 300 de noi locuri de muncă și contribuții prin taxe și impozite de ordinul milioanelor de lei lunar.

Dar adevărata miză nu este financiară. Este ce se întâmplă cu deșeurile.

Instalația sortează și tratează deșeurile municipale înainte de depozitare, recuperând plastic, sticlă, carton, aluminiu, fier și alte materiale care pot fi întoarse în economie.

Cantitatea destinată efectiv depozitării este redusă, potrivit analizei, cu peste 50%.

Tratăm. Sortăm. Recuperăm. Reciclăm.

Adică exact direcția în care Europa încearcă de ani de zile să împingă managementul deșeurilor.

București-Ilfov a făcut un pas uriaș înainte

Analiza lui Gavril Dulcu arată că, prin capacitățile existente și funcționarea instalației TMB Vidra, 100% din fluxul de deșeuri municipale vizat de acest sistem ajunge să fie tratat înainte de depozitare.

București-Ilfov a făcut astfel pasul de la vechiul model – camion, groapă, depozitare – către principiul utilizat în marile sisteme europene: întâi tratezi și recuperezi, abia apoi depozitezi ceea ce nu mai poate fi valorificat.

Inclusiv indicatorii raportați de România în domeniul gestionării deșeurilor beneficiază, potrivit documentării, de existența acestei capacități. Până aici, nimic spectaculos. Este ceea ce ar trebui să facă un sistem modern de gestionare a deșeurilor. Spectaculos este ce urmează.

Asociația care apără mediul vrea anularea autorizației

Asociația „Iar Miroase”, cunoscută pentru mesajele sale privind mediul, sănătatea și calitatea aerului, a cerut în instanță anularea autorizației instalației TMB de la Vidra.

Da, ați citit corect. O instalație de peste 50 de milioane de euro, care tratează deșeuri, recuperează materiale și reduce cantitatea depozitată, ajunge ținta unei acțiuni promovate de o asociație de mediu.

Poate exista o explicație tehnică excepțională. Atunci ar trebui prezentată. Pentru că Gavril Dulcu pune întrebarea pe care probabil și-ar pune-o orice specialist:

Dacă închizi instalația care tratează deșeurile, unde tratezi deșeurile mâine?

Unde este instalația alternativă? Cine preia cantitățile? Cine mai sortează plasticul, sticla, cartonul și metalele? Ce se întâmplă cu fracția care astăzi este deviată de la depozitare?

Deșeurile au prostul obicei să nu dispară odată cu anularea unei autorizații.

Și ajungem la întrebarea de 6 milioane de euro

În jurul conflictului există și controversa unei presupuse solicitări de 6 milioane de euro, care, dacă face obiectul unei plângeri penale, trebuie lămurită exclusiv de autoritățile competente.

O plângere penală nu înseamnă vinovăție, iar existența unei infracțiuni nu poate fi decretată de presă. Dar presa poate pune întrebări. Iar Gavril Dulcu ridică una care merită un răspuns:

Există vreo legătură între episodul celor 6 milioane de euro și ofensiva împotriva instalației TMB?

Nu afirmăm că există. Întrebăm dacă există.

Pentru că, privită în ansamblu, ecuația este stranie: peste 50 de milioane EUR investiți; peste 300 de locuri de muncă; milioane de lei în taxe și impozite; deșeuri tratate înainte de depozitare; materiale reciclabile întoarse în economie; peste 50% reducere a cantității destinate depozitării.

Iar soluția propusă ar fi anularea autorizației instalației. Fără prezentarea unei alternative tehnice comparabile.

Atunci întrebarea nu mai este dacă TMB-ul trebuie explicat. Întrebarea este cine explică ce pune în loc.

Gavril Dulcu este pensionar. Trăiește în Vidra. Face legumicultură.

Dar în spatele legumicultorului de astăzi se află specialistul care, de-a lungul carierei sale, a fost membru și a condus grupuri de lucru în cadrul Comunității Europene și ONU privind managementul situațiilor de criză în domeniul deșeurilor, inundațiilor și incendiilor.

Experiența sa îi permite să privească această controversă dintr-un unghi diferit de cel al operatorului și de cel al activiștilor. Iar concluzia documentării sale poate fi rezumată într-o întrebare pe care redacția o transmite mai departe:

CUM POȚI APĂRA MEDIUL CERÂND ELIMINAREA UNEI CAPACITĂȚI DE TRATARE A DEȘEURILOR FĂRĂ SĂ EXPLICI PUBLIC CE PUI ÎN LOC?

Poate există un răspuns foarte bun. Îl așteptăm.

Până atunci, rămâne o certitudine mult mai simplă:

Poți anula o autorizație. Poți opri o instalație de 50 de milioane de euro.

Dar nu poți anula deșeurile Bucureștiului și Ilfovului.