Sfinții mucenici Ermil și Stratonic
Acești doi sfinți au trăit în timpul împăratului Liciniu (307–324), o perioadă în care creștinismul era prigonit. Sfântul Ermil, fiind diacon, a mărturisit cu fermitate credința în Hristos înaintea împăratului, ceea ce i-a atras pedeapsa de a fi bătut cu toiege de aramă peste față. Prietenul său, Stratonic, împărtășea aceleași convingeri și, văzând chinurile lui Ermil, nu și-a putut ascunde lacrimile. Văzând aceasta, persecutorii au înțeles că și el este creștin. Amândoi au fost martirizați prin aruncarea în Dunăre, primind cununa sfințeniei.
Cuviosul Iacob din Nisibe
Originar din marea cetate Nisibe, cuviosul Iacob a ales o viață de nevoință în munți, trăind în post și rugăciune. Hrana sa erau doar ierburile sălbatice, iar veșmintele, un simplu acoperământ. Prin viața sa aspră, a dobândit darul de a vedea cele viitoare și de a săvârși minuni. Printre acestea, se numără secarea unui izvor în fața unor femei lipsite de rușine, pedepsirea unui judecător nedrept și învierea unui om prefăcut mort.
Ca episcop al Nisibei, Iacob a fost un apărător al dreptei credințe. A participat la Sinodul de la Niceea, unde erezia lui Arie a fost condamnată. În timpul unei invazii persane, sfințenia sa a fost dovedită încă o dată: o mulțime de muște și țânțari au atacat armata împăratului Sapor, provocând retragerea acesteia.
Sfântul mucenic Atanasie
Acest sfânt a mărturisit cu îndrăzneală credința în Hristos și a fost supus chinurilor, primindu-și sfârșitul prin bătaia cu toiege.
Sfinții mucenici Pahomie și Papirin
Acești doi mucenici au primit cununa martirajului, fiind aruncați într-un râu, pentru mărturisirea lui Hristos.
Pomenirea târnosirii Mănăstirii Proorocului Ilie
Tot în această zi se amintește sfințirea Mănăstirii Proorocului Ilie din Valea Adâncă, un loc de rugăciune și sfințenie.
Cuviosul Maxim Cavsocalivitul
Acest sfânt din Sfântul Munte Athos a trăit în secolul al XIV-lea, ducând o viață de sihăstrie și rugăciune profundă. Scrierile sale, redactate de Teofan, egumenul Mănăstirii Vatopedi, rămân o mărturie vie a sfințeniei sale.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, să cerem milostivirea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre. Amin.