În fiecare an, la data de 19 februarie, biserica ortodoxă îi cinstește pe sfinții care și-au jertfit viața pentru credința în Hristos.

Această zi aduce în amintire mai multe figuri exemplare ale creștinismului timpuriu, printre care sfinții apostoli Arhip, Filimon și Apfia, mucenicii Maxim, Teodot, Isihie și Asclepiodota, precum și marii mărturisitori și pustnici ai credinței.

Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și Apfia

Acești sfinți au fost ucenici ai Apostolului Pavel și au trăit în vremea împăratului roman Nero. În cetatea Colose din Frigia, în timpul unei sărbători păgâne dedicate zeiței Artemis, cei trei apostoli se rugau în biserică atunci când slujitorii idolilor au venit asupra lor.

Deși ceilalți creștini au reușit să fugă, Arhip, Filimon și Apfia au fost prinși și duși înaintea ighemonului Androclis. Arhip a fost torturat și ucis cu pietre după ce a fost îngropat până la brâu, iar Filimon și Apfia au îndurat chinuri groaznice până ce și-au primit cununa muceniciei.

Sfinții Mucenici Maxim, Teodot, Isihie și Asclepiodota

Acești sfinți au refuzat să renunțe la credința lor în Hristos și, pentru aceasta, au fost supuși unor torturi crude. După ce au fost loviți cu pietre și târâți prin locuri pline de spini, au fost în cele din urmă omorâți prin sabie, primind astfel cununa martirică.

Sfântul Cuvios Ravula

Născut în cetatea Samosata, Ravula a fost un om de o virtute rară. Încă din tinerețe, s-a retras în munți și peșteri, ducând o viață de rugăciune și asceză asemenea Sfântului Ilie și Sfântului Ioan Botezătorul.

Mai târziu, cu ajutorul împăratului Zenon și al episcopului Ioan al Beritului, Ravula a fondat o mănăstire în Fenicia și a contribuit la creștinarea multor locuitori păgâni. A trăit până în vremea împăratului Iustinian, care a construit măreața catedrală Sfânta Sofia. Ajuns la vârsta de 80 de ani, Ravula și-a sfârșit viața pământească, trecând la cele veșnice.

Sfinții Mărturisitori Eugeniu și Macarie

Acești sfinți au trăit în timpul împăratului Iulian Apostatul, care persecuta creștinii. Eugeniu și Macarie au fost prinși și supuși unor chinuri cumplite, fiind afumați cu fum înecăcios și întinși goi pe un grătar încins. Deși suferințele lor erau mari, au rămas statornici în credință. Au fost exilați în Mauritania, unde au continuat să mărturisească pe Hristos. Prin rugăciunile lor, un balaur care teroriza localnicii a fost nimicit de un fulger divin, iar mulți dintre păgâni au devenit creștini.

Sfântul Cuvios Conon

Originar din Cilicia, Conon a dus o viață monahală exemplară în apropierea râului Iordan. A fost rânduit să boteze credincioșii veniți în Țara Sfântă, dar din pricina ispitei de a mirui femeile, a vrut să părăsească acest rol. Însă Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat și l-a încurajat să continue. Cu timpul, Conon a atins desăvârșirea spirituală și a adormit în pace, după o viață de nevoință și rugăciune.

Sfânta Cuvioasă Filoteia din Atena

Sfânta Filoteia s-a născut în Atena în 1522, într-o familie credincioasă. A fost căsătorită la vârsta de 12 ani cu un bărbat necredincios, care a maltratat-o până la moartea sa. După ce a rămas văduvă, Filoteia a ales să trăiască în asceză, înființând o mănăstire în cinstea Sfântului Apostol Andrei. În perioada ocupației otomane, a ajutat mulți creștini să scape din sclavie.

Pentru credința sa, a fost capturată și torturată de turci, dar a fost eliberată prin intervenția creștinilor. În cele din urmă, în ajunul sărbătorii Sfântului Dionisie Areopagitul, turcii au prins-o din nou și au bătut-o cu cruzime, lăsând-o aproape moartă.

A fost dusă de maicile mănăstirii la Kalogreza, unde și-a dat sufletul în mâinile Domnului la 19 februarie 1589. Moaștele sale au fost mutate la catedrala din Atena și sunt cinstite până în zilele noastre.