Fundația „Corneliu Coposu” a anunțat, cu profundă tristețe, trecerea la cele veșnice a Steluței Lucia Rodica Coposu, sora mai mică a Seniorului Corneliu Coposu și președinta fundației dedicate memoriei sale.
Aceasta s-a stins din viață în dimineața zilei de 7 august, la venerabila vârstă de 92 de ani.
Steluța Lucia Rodica Coposu
„Cu sufletul zdrobit de durere, vă anunț că în dimineața aceasta, doamna președinte a Fundației Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului și ultima pe linie directă din greu încercata familie Coposu, Steluţa Lucia Rodica Coposu, a urcat la Cer să-i întâlnească pe toți cei dragi ai săi”, se arată în mesajul semnat de Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al fundației.
O viață trăită în demnitate și discreție
Născută la 26 septembrie 1932, în comuna Bobota, județul Sălaj, Steluța – sau „Rodi”, cum era alintată în familie – a fost descrisă de sora sa Flavia drept „copilul cel mai cuminte și cel mai puțin pretențios dintre noi, veșnic surâzătoare, cu un păr bogat blond și ondulat și cu două gropițe mici, prezente mereu pe fețișoara ei senină”.
Educația sa a fost una de excepție: a urmat cursurile liceale la Alba Iulia și apoi la Școala Centrală de fete din București, pentru ca între 1951 și 1956 să finalizeze studiile la Institutul Politehnic din București. După absolvire, a lucrat timp de 35 de ani la Institutul de Studii și Proiectări Energetice, activând acolo până în 1991.
Gardian al memoriei Seniorului
După moartea fratelui său, Corneliu Coposu, în 1995, Steluța Coposu a fost una dintre cele două surori care, în 17 iulie 1996, au înființat Fundația „Corneliu Coposu”, dedicându-se misiunii de a păstra vie memoria și valorile pe care acesta le-a promovat: demnitatea, moralitatea în politică și spiritul de sacrificiu pentru binele comun.
În 2009, alături de sora sa Flavia, a fost decorată de Majestatea Sa Regele Mihai I al României cu Crucea Casei Regale, în semn de recunoaștere a devotamentului față de istorie și memoria fratelui său.
O prezență luminoasă și o inimă generoasă
Steluța Coposu a fost descrisă ca o prezență discretă, dar fundamentală în viața familiei și a celor apropiați. „Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței. Și-a dedicat întreaga capacitate materială și spirituală pentru folosul familiei și al tuturor celor care i-au cerut sprijinul”, mărturisea Flavia Bălescu Coposu.
Generozitatea, toleranța și dragostea de oameni au fost trăsături care au definit-o întreaga viață – moștenite, spune familia, de la părinții săi, de la sora Doina și de la fratele Corneliu.
