Biserica Ortodoxă îl pomenește în această lună, în ziua a cincisprezecea, pe Sfântul Mucenic Elefterie, episcop al Iliricului, împreună cu mama sa, Sfânta Antia, și cu mai mulți mucenici și cuvioși care au mărturisit credința în Hristos cu prețul vieții.

Pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie

Sfântul Elefterie s-a născut la Roma și a rămas orfan de tată încă din copilărie. A fost crescut de mama sa, Antia, creștină învățată în credință de Sfântul Apostol Pavel. Datorită vieții sale curate și înțelepciunii dobândite din Sfintele Scripturi, Elefterie a fost hirotonit diacon la doar 15 ani, preot la 18 ani și episcop la 20 de ani. Propovăduirea sa a atras mulți oameni la credința creștină, fapt care a stârnit mânia împăratului Adrian.

Supus la chinuri cumplite, Sfântul Elefterie a rămas neclintit în mărturisirea lui Hristos. Minunile petrecute în timpul pătimirilor sale au dus la convertirea prefectului Coremon, a unor ostași și a multor alți martori. În cele din urmă, Sfântul Elefterie a fost ucis de doi soldați, iar mama sa, Antia, a primit și ea cununa muceniciei, fiind omorâtă cu sabia în timp ce își îmbrățișa fiul.

Tot în această zi sunt pomeniți Sfântul Coremon prefectul, cei doi călăi care au crezut în Hristos, Cuviosul Pavel din muntele Latro, precum și Sfânta Muceniță Suzana, cunoscută pentru viața sa ascetică și pentru minunile săvârșite înainte de a fi arsă de vie pentru credință.

Calendarul liturgic amintește și de Sfântul Mucenic Elefterie Cubiculariu, fost dregător imperial din Constantinopol, care a ales viața creștină în locul slavei lumești, precum și de Sfântul Mucenic Vah cel Nou, monah palestinian care a fost decapitat pentru mărturisirea lui Hristos.

De asemenea, tradiția consemnează că în această zi a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului Sfântul Ioan Gură de Aur, moment din care a început și prăznuirea Nașterii Domnului în Răsărit.