Credincioșii ortodocși îl prăznuiesc astăzi, 23 februarie, pe Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei, una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului timpuriu și ucenic al Sfântului Apostol Ioan Teologul.

Sfântul Sfințit Mucenic Policarp

Născut în secolul I, în cetatea Smirna din Asia Mică, Policarp a rămas orfan de mic și a fost crescut de o văduvă credincioasă, Calista. După moartea acesteia, el a renunțat la toate averile și și-a dedicat viața îngrijirii bolnavilor și ajutorării celor nevoiași. A fost hirotonit diacon, apoi preot, iar mai târziu episcop al Smirnei, fiind ales ca urmaș de însuși episcopul Bucolus.

Sfântul Policarp a condus comunitatea creștină cu râvnă și devotament, fiind respectat de cler și credincioși. În acea perioadă, a păstrat o legătură apropiată cu Sfântul Apostol Ioan și cu Sfântul Ignatie al Antiohiei, care i-a adresat cuvinte de mare prețuire, considerându-l un sprijin esențial pentru Biserică.

În timpul persecuțiilor declanșate de împăratul roman Marcus Aurelius, între anii 161-180, Policarp a fost arestat la cererea păgânilor, care îl considerau „tatăl creștinilor”. Deși a avut ocazia să se ascundă, el s-a predat cu demnitate, cerând doar răgaz pentru rugăciune.

În fața judecătorilor, episcopul și-a mărturisit credința în Hristos și a fost condamnat la ardere pe rug. Potrivit relatărilor creștine timpurii, flăcările nu l-au atins, ridicându-se deasupra lui ca o boltă. În cele din urmă, a fost ucis cu pumnalul, devenind martir. Creștinii au păstrat cu evlavie rămășițele sale și au început să îi cinstească anual ziua martiriului.

Cu această ocazie, Biserica îi mai pomenește astăzi și pe mai mulți sfinți și cuvioși, între care Cuvioșii Ioan, Moise, Antioh și Antonin, Sfânta Gorgonia, mucenicii Clement și Tea, precum și alți nevoitori care și-au dedicat viața credinței și rugăciunii.