Credincioșii ortodocși îi cinstesc astăzi pe Sfântul Epifanie al Salaminei, pe Sfântul Gherman al Constantinopolului și pe Sfântul Ioan Valahul, trei mari mărturisitori ai credinței creștine, pomeniți în calendarul ortodox la data de 12 mai.

Sfântul Epifanie, mare apărător al credinței

Născut în Fenicia, într-o familie de evrei săraci, Sfântul Epifanie a descoperit credința creștină încă din tinerețe, impresionat de minunile și faptele de milostenie ale unor monahi creștini. După botez, a ales viața monahală și s-a remarcat prin asceză, rugăciune și numeroase vindecări miraculoase.

Ajuns arhiepiscop al Salaminei din Cipru, Sfântul Epifanie a devenit unul dintre cei mai importanți apărători ai dreptei credințe, luptând împotriva ereziilor și scriind numeroase lucrări teologice. Potrivit tradiției, a trăit 115 ani și a trecut la Domnul în anul 403, pe mare, în timp ce se întorcea de la Constantinopol spre Cipru.

Înainte de moarte, le-a cerut ucenicilor să păstreze credința curată și să se ferească de bogăție și bârfă. Moaștele sale au fost întâmpinate cu lumânări și lacrimi de credincioșii din Salamina, iar mormântul său a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Cipru.

Patriarhul Gherman, apărător al sfintelor icoane

Tot astăzi este pomenit și Sfântul Gherman, patriarh al Constantinopolului, cunoscut pentru apărarea cultului sfintelor icoane în perioada iconoclasmului.

Rămas orfan de mic și crescut în clerul Bisericii, Gherman s-a remarcat prin înțelepciune, cultură teologică și viață sfântă. După ce a fost episcop al Cizicului, a ajuns patriarh al Constantinopolului, unde a păstorit cu fermitate și blândețe.

În timpul împăratului Leon Isaurul, când a început prigoana împotriva icoanelor, Sfântul Gherman s-a opus hotărât distrugerii acestora. Refuzând să accepte politica imperială, și-a depus omoforul pe Sfânta Masă și s-a retras din scaunul patriarhal. A murit la peste 90 de ani, iar tradiția spune că moaștele sale au săvârșit numeroase vindecări.

Sfântul Ioan Valahul

Biserica îl pomenește în această zi și pe Sfântul Ioan Valahul, unul dintre cei mai cunoscuți mucenici români. Născut în Țara Românească în jurul anului 1644, în vremea domnitorului Matei Basarab, Ioan a fost luat rob de turci și tătari în timpul invaziei otomane din 1659.

Ajuns la Istanbul, tânărul a refuzat atât presiunile de a renunța la credința creștină, cât și încercările stăpânei sale de a-l constrânge la păcat. Pentru statornicia sa, a fost întemnițat și supus unor chinuri cumplite.

Neclintit în credință, Ioan Valahul a fost condamnat la moarte și spânzurat la Istanbul, în ziua de 12 mai 1662, la doar 17 sau 18 ani. Curajul și curăția vieții sale l-au făcut să fie cinstit de biserică drept nou mucenic și mărturisitor al credinței ortodoxe.