La doar 16 ani, a intrat în monahism, primind cinul îngeresc, și a continuat să sporească în nevoințele duhovnicești.

Ajuns egumen la mănăstirea de pe Muntele Avxentie, a fost un luptător pentru ortodoxie, în special împotriva ereziei iconoclaste, susținând închinarea la sfintele icoane, într-o perioadă în care împărații Leon Isaurul și Constantin Copronim impuneau persecuții împotriva cultului icoanelor.

În urma refuzului de a se lepăda de învățătura dreaptă, Ştefan a fost închis și supus unor chinuri cumplite. După 11 luni de detenție, a fost dus înaintea împăratului, care l-a condamnat la moarte, fiind lovit cu pietre și lemne. Capul său a fost zdrobit de un lovitură cruntă, iar trupul său a fost aruncat în mare, fiind îngropat ulterior de creștinii pietoși.

În aceeași zi, se pomenesc și alți martiri și mărturisitori ai credinței ortodoxe: Sfântul Andrei și Sfântul Petru, care au suferit pentru închinarea la icoane, și Sfânta Ana, care a fost bătută din cauza jalei sale pentru Sfântul Ştefan. Mulți alți sfinți mucenici, inclusiv ostași ai împăratului Constantin Copronim, au suferit chinuri groaznice din cauza credinței lor neclintite, fiind surghiuniți, torturați și omorâți.

În această zi sunt pomeniți și Sfântul Mucenic Irinarh, care, după o viață de păgân, s-a convertit la creștinism și a mărturisit pe față pe Hristos, pentru care a fost condamnat și decapitat, alături de preotul Acachie care l-a botezat.

De asemenea, sunt pomeniți și alți sfinți mucenici, precum Timotei și Teodor, episcopi, precum și mai mulți preoți și monahi care au murit pentru Hristos, sfârșind prin sabie.

 „Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi”, este rugăciunea care însoțește această sărbătoare a martirilor pentru Hristos.