Acest praznic a fost stabilit în urma unei neînțelegeri între credincioși, care, în perioada împăratului Alexie Comnen, s-au împărțit în tabere ce susțineau una dintre cele trei mari figuri bisericești. Unii îl preferau pe Vasile cel Mare, datorită înțelepciunii și fermității în credință, alții pe Ioan Gură de Aur, considerându-l mai aproape de om prin învățăturile sale pline de dulceață și îndemnuri la pocăință, iar alții pe Grigorie, pentru frumusețea și profunzimea cuvintelor sale teologice.

Într-o viziune divină, cei trei sfinți s-au arătat arhiereului Ioan al Evhaitenilor, aducând un mesaj de unitate: fiecare dintre ei a predicat adevărul dumnezeiesc conform îndrumării Duhului Sfânt, fără a exista vreun conflict între învățăturile lor. Astfel, Ioan, sub îndrumarea sfinților, a stabilit ca sărbătoarea lor să fie celebrată împreună, în ziua de 30 ianuarie.

Sfântul Ioan Gură de Aur este descris ca fiind un bărbat mic de statură, dar cu o față strălucind de înțelepciune și iubire divină. Vasile cel Mare, un om înalt și gânditor, a fost un mare teolog și filosof al vremii sale. Grigorie, cu o față blândă și veselă, a fost numit „Teologul” datorită adâncimii și frumuseții învățăturilor sale.

În această zi este pomenit și Sfântul Ipolit, papă al Romei, alături de martirii săi, și alți sfinți, între care Teofil cel Nou și Teodor Militineul, care au suferit pentru credința lor în Hristos.