Această perioadă de post este dedicată amintirii patriarhilor și dreptelor Vechiului Testament, care au petrecut mult timp în post și rugăciune, așteptând venirea lui Mesia, Mântuitorul lumii.

În timp ce primele 39 de zile ale postului sunt mai ușor de ținut din punct de vedere alimentar, Ajunul Crăciunului este o zi de post sever, de ajunare, traditie consemnată încă din secolul al IV-lea. Credincioșii se abțin de la mâncare până la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), iar în unele zone ale țării, ajunarea poate dura până după apusul soarelui, ca simbol al stelei care a vestit Nașterea Domnului.

După acest post sever, în apropierea serii, este obiceiul să se mănânce grâu fiert cu miere și fructe, în amintirea postului prorocului Daniel și a celor trei tineri din Babilon. De asemenea, în unele regiuni, oamenii pregătesc „Scutele lui Iisus”, niște lipii subțiri care se înmoaie în sirop dulce și se presară cu nucă măcinată, ca o tradiție simbolică ce amintește de sacrificiul și puritatea celor care au așteptat venirea Mântuitorului.

Zi de colindat

Ajunul Crăciunului este, de asemenea, o zi de colindat. Copiii și tinerii sunt primii care pornesc cu colindele, vestind Nașterea Domnului. Colindătorii sunt întâmpinați cu daruri de post, precum covrigi, nuci, turte și fructe, deoarece până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun, credincioșii încă păstrează tradiția postului.

Colindele sunt un mijloc prin care toți creștinii își exprimă bucuria și recunoștința pentru Nașterea Mântuitorului, iar atmosfera din comunități este una de veselie și speranță.

În ajun, preotul, însoțit de icoana Nașterii Domnului, merge din casă în casă pentru a vesti marele praznic. Acest obicei are un caracter liturgic și este, practic, o „slujbă în afacerea bisericii”, unde preotul anunță vestea cea bună: Dumnezeu se face om, rămânând totodată Dumnezeu. Această tradiție este o formă de evanghelizare și de comuniune a tuturor creștinilor din parohie.

În cadrul slujbelor din Ajunul Crăciunului, se citesc „Ceasurile Împărătești” și se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia. Aceste slujbe sunt un prilej de a medita asupra profețiilor biblice care prevestesc Nașterea Mântuitorului. Dacă Ajunul Crăciunului cade într-o zi de sâmbătă sau duminică, slujba „Ceasurilor Împărătești” este mutată în vinerea dinainte, iar ziua de ajun devine o zi fără Sfântă Liturghie.

Ajunul Crăciunului, prin întreaga sa încărcătură liturgică și tradițională, este o zi de pregătire spirituală intensă. Această zi de post și rugăciune se încheie cu bucuria marelui praznic al Nașterii Domnului, un prilej de a sărbători în comuniune cu toți creștinii darul divin al Mântuirii.